Cum să ajungi un profesor de nota 10
În continuarea articolelor de tipul “cum să…”, astăzi voi supune dezbaterii un subiect mai delicat, cel al profesoratului – rol dificil, în care atenția trebuie împărțită în așa fel încât să poți obține și din partea părinților și din partea elevilor nota supremă.
Pe lângă un transfer facil de informații, profesorul e cel care trebuie să stârnească interesul elevilor, să identifice și să amplifice cu succes abilitățile fiecăruia și să medieze cele două lumi, în aparentă opoziție, ale părinților și copiilor. Ușor de enumerat, dificil de aplicat și, în țara în care trăim, și greu de remunerat. Dar nu imposibil.
“Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării și a cunoștințelor creative. “
Albert Einstein
Într-adevăr, este o artă. O artă care formează viitori modelatori ai spațiului carpato-danubiano-pontic.
Ca în orice domeniu artistic, rezultatul este perceput într-un mod subiectiv – ca dom’le, ești prea“comunist” și îmi abrutizezi copilul pentru că îl supui la prea mult efort; ba că prea ești liber/boem și ai nevoie de o structură mai clară; ba că ar trebui să fii mai ferm să te impui în fața lor, că doar ei sunt copiii și noi adulții – din partea părinților și multe altele asemănătoare din partea elevilor. În sinea lor, toate observațiile sunt pertinente. Te-ai indignat deja? Bun, atunci e momentul să intervin cu pașii pe care să îi abordezi în interacțiunea cu elevii.
Pasul unu – Un profesor de nota 10 nu uită ce înseamna cuvântul “a educa”
În prezent, la un search pe internet, la capitolul sinonime pentru termenul “a educa” regăsim – a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. Dar la rădăcini, termenul provine de la “e-ducere”(lat.) = “a scoate”. Acest verb capătă două valențe: prima se referă la identificarea calităților individuale și “scoaterea lor în evidență”; a doua, pe identificarea defectelor și “scoaterea/eliminarea lor din sistem”. După cum observăm, nici una nu se referă la “a scoate ochii”.
Dacă doriți să aveți succes în domeniul educațional, studiați-i originile, nu denaturările pe care le-a suferit pe parcurs prin intermediul efectului de “telefon fără fir” și aplicați-le.
Pasul doi – Înlocuiește expresia de “predau informatică, matematică, limba română etc.” cu “predau oamenilor”
O noua teorie susținută de britanicul Peter Jarvis încurajează concentrarea eforturilor pe elementul din fața ta – omul, în loc de elementul de pe catedră – informația. Educația facilitează procesul de conștientizare a existenței personale, prin urmare reprezintă un factor hotărâtor în ceea ce privește definirea noastră ca și personalități.
Ca formator, esențial este să încurajezi conștientizarea în rândul elevilor și al părinților, nu să bifezi tacticos o serie de elemente din curriculă pe care ți le-au impus “mai marii din minister”.
Pasul trei – Învață-i cum să gândească, nu ce să gândească
Este demonstrată eficiența procesului de învățare axat pe asimilare, acomodare și transformare. Din păcate, de dragul cantității în detrimentul calității, ajungem să le semi-digerăm informațiile tocmai pentru a fi asimilate, zicem noi, mai ușor, încurajând învățarea mecanică, prin imitație, care nu asigură înțelegerea subiectului, ci doar abilitatea de a memora și repeta.
În schimb, ce se întâmplă în realitate este diluarea informației într-o formă în care toți să și-o poată însuși indiferent de înclinație – o formă de socialism intelectual. Încurajează-i să (se) întrebe “De ce?” – să caute argumente pentru tot ce află și tot ce comunică la rândul lor mai departe. ( un joc amuzant pentru dezvoltarea a astfel de abilități și mai multe informații despre subiect în următorul articol )
Încurajează discuțiile libere în contradictoriu, opiniile și formarea lor și vei constata cum întreg dinamismul orei de curs va fi preluat de ei și doar impulsionat și ghidat de tine – iar arta predatului va deveni din corvoadă, plăcere pură. Fii un fel de detectiv specializat pe identificarea curiozității. Sesizeaz-o și întărește-o atunci când ea apare la elevii tăi. Pentru asta, poți învăța arta de a pune întrebări care să le stimuleze curiozitatea și gândirea critică. Întreabă-i ce părere au.
Încurajează-i să nu mai trateze școala ca pe fast-food și informațiile din ea ca pe semipreparate congelate – învață-i să găteasca în propria lor bucătărie.
Pasul patru – Și profesorii greșesc câteodată
Da, este adevărat. Poate va veni ca o veste-șoc-și-groază, dar și profesorii sunt oameni, care deși depun un efort continuu în menținerea la un nivel înalt a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu, nu sunt Wikipedia ambulantă – deși se întâmplă uneori ca nici Wikipedia să nu știe răspunsul la întrebare. Prin urmare, nu e nimic rușinos în a admite că nu știi și a promite că te vei interesa în respectivul domeniu – te va ajuta în primul rând să crești ca și individ și în al doilea rând, elevii tăi îți vor aprecia mai mult onestitatea și interesul către ce îi preocupă – deci, plus respect din partea lor.
Pasul cinci – Interesul tău = interesul lor către ce predai
Nu este suficient să îți placă să predai, e musai să îți placă și ce predai. Elevii te vor privi ca pe un exemplu – dacă pe tine, ca și mentor, te pasionează subiectul, devii contagios – nu pentru toți, imunitatea diferă de la un individ la altul – și începi să ai “followers”. Ce e foarte important în acel moment pentru a menține echilibrul clasei, este să nu separi persoanele care sunt pasionate de cele care nu prea sunt, pentru a-ți facilita lucrul doar cu primul grup. Menține o atenție egală în clasă.
De menționat aici mai este și situația în care dai de un elev, doi care te contrazic mereu – cu toții îi știm drept “Gică-contra” – nimic rău în asta. Se spune în marketing că un client care se situează împotriva produsului oferit de tine este în proporție de 70-80% convins, pentru că deja deține multe informații referitoare la respectivul subiect, care, cu ajutorul unor argumente, pot fi ușor întoarse în avantajul tău. Cea mai bună abordare în astfel de cazuri este menținerea calmului și angrenarea conversației către o situație comună. Dacă întâmpinați probleme la nivelul desfășurării orelor, mulțumiți-le pentru situațiile noi prezentate și invitați-i la o dezbatere mai în detaliu la finalul orei.
În concluzie
nu uita ce înseamnă să educi;
concentrează-te pe oameni, nu materie;
încurajează gândirea critică; (mulțumește pentru întrebări)
admite că nu știi/ai greșit;
predă o materie care te pasionează.
Și nu în ultimul rând, nu uita că ai fost și tu cândva la vârsta respectivă și ți-ai promis că nu vei uita cum e sa fii copil când vei deveni adult. Tine-ți promisiunea!
